Te caut fără gând,
Te caut fără soare.
Spre ochii tăi strigând,
Spre mine...Ah,cât doare!
Păşesc spre univers...
Al meu e-ntregul,tot!
Taci,inimă!Nu vezi că delirez?
Şi iarăşi lin păşesc spre somnul mort...
Mă depăşesc priviri
Şi-n friguri de dureri
În ochi eu pescuiesc
Tăceri ce-au fost demult.
Tu taci dacă nu speri
Şi lasă visul meu,
Tu lasă-n pace visul meu cărunt!
Şi degetele,ah!În şir se plimbă des
Prin somnul unor mâini
Uitate de stăpâni
În vise fară sens...
Tu,noapte,de ce taci?
Nu vezi că nu mai pot
Păşi pe marmuri reci?...
Al meu e-ntregul,tot!
Nu plâng,nu plâng,dar iar
O lacrimă-a tăiat
Pe contrasens obraz
De gânduri rezemat.
Oh,iarnă de cleştar,
Oh,soare aruncat
În sticle din fereşti!
Tu iartă-mă că plâng
Te doare,simt şi eu.
Încerc să nu te-ating
Cu mutul puls al meu,
Dar nu pot şi mă pierd
În nopţile cu noi.
Tu iartă-mi ochii goi,
Ce-n lacrimi nu mai cred...
Cristale de argint
Uitate de-un străin.
Pe pielea mea lucesc
Asemeni unor sori.
Eu nu mai cred în toţi
Şi-mi este un alin
Durerea fără rost.
Nu plânge,plângi....erori.
În sufletul meu tac
Aceleaşi răni ce-au fost
Şi nu ştiu cum să fac
O rimă mai cu rost.
Eu una ştiu:găsesc
Iubirea ta-n trecut
Şi parcă mai iubesc,
Şi parcă mai sărut...
Tu taci,nu îmi răspunzi,
Dar mă pătrunzi,ascult...
Rămân,te duci,mă uiţi...
Şi parcă mai sărut.